Vanatoare
Ocolul Silvic Tihuta Colibita R.A. – gestioneaza fondul cinegetic nr. 25 Tihuta, cu o suprafata de 14.074 ha.
Principalele specii de interes cinegetic care se gasesc pe fondul 25 Tihuta sunt:
1.Capriorul ( Capreolus capreolus L. )
Capriorul este un mamifer ierbivor prin excelenta, de talie mijlocie. Dimorfismul sexual este evident, prin prisma faptului ca masculul prezinta coarne – o exteriorizare a caracterelor sexuale secundare. Din al treilea an, capriorul are coarnele complet dezvoltate. Femelele au dimensiuni corporale usor mai reduse decat ale masculilor. Coarnele impreuna cu craniul, constituie trofeeul conventional. Populatia de caprior din Romania este evaluata la circa 170.000 de exemplare.
Biotopul capriorului il reprezinta zonele de campie si deal, cu sol permeabil si fertil, preferand padurile tinere de foioase sau amestecuri de foioase cu rasinoase.
Imperecherea are loc in lunile iulie-august. Caprioara fata de regula un ied sau doi. Principalii dusmani ai capriorului sunt lupul si rasul in zonele de deal si de munte, sacalul, vulpea si cainii hoinari in zonele de campie. Metodele de vanatoare sunt panda si dibuitul.
2.Cerbul comun ( Cervus elaphus L. )
Cerbul comun este un animal salbatic de talie mare, specific zonelor de deal si munte. Greutatea medie a taurilor este de circa 200 kg iar a ciutelor de circa 80 – 100 kg. Diferenta de talie este evidenta. Petele deschise la culoare de pe corpul vitelului constituie un mijloc natural de aparare contra dusmanilor, imitand razele soarelui strabatand frunzisul arborilor. Fenomenul se numeste homocromie. Petele dispar dupa varsta de 3 luni. Coarnele sunt prezente doar la masculi. Acestea impreuna cu maxilarul superior intreg, constituie trofeul cerbului.
Un trofeu de cerb este cu atat mai valoros cu cat are prajinile mai lungi si mai groase, ramificatii (sau raze) mai multe, greutate si dechidere mai mare, culoare mai inchisa, perlaj mai bogat. Coarnele cad in fiecare an – iarna, in locul lor crescand altele pana la sfarsitul verii. Procesul cresterii coarnelor dureaza circa 120 – 130 zile. Suprafata rozetei de pe care s-a desprins cornul este imediat acoperita de par si piele. Cand coarnele au ajuns la dimensiuni normale, pielea se crapa, se usuca si cade in fasii.
3.Lupul ( Canis lupus L. )
Lupul este un rapitor de talie mijlocie, forte bine reprezentat ca populatie, in Romania. Caracteristic sunt urechile mai mici decat la caine, ascutite si indreptate in sus, coada relativ scurta si groasa, picioarele puternice, cu parul mai marunt si ochii mai departati decat la caine si putin asezati oblic. Picioarele anterioare ceva mai inalte si pieptul lat dau lupului imaginea unui animal puternic, robust si cu multa forta.
Glasul lupului este reprezentat prin bine cunoscutul urlet, care poate fi auzit mai cu seama toamna si iarna. Urletul masculului este gros; al femelei ceva mai subtire.
Cele mai dezvoltate simturi ale lupului sunt: vazul si auzul; mirosul este mai slab dar numai in raport cu celelalte simturi.
In Romania, lupul este un animal specific padurilor de deal si munte, efectivul fiind de circa 4600 exemplare. Nu are dusmani naturali, in afara de boli si oameni. Spre deosebire de celelalte carnivore, lupul este sociabil. Aceasta insusire este data printre altele si de necesitatea procurarii hranei pe cale activa, prin urmarirea si atacarea prazii in grup, prin cooperarea haitei. Lupul are activitate exclusiv nocturna si produce pagube atat in randul animalelor domestice cat si salbatice; este protejat prin conventii internationale, deoarece in Europa efectivele sale sunt extrem de mici, in real pericol de disparitie.
Trofeele conventionale sunt craniul si blana, iar neconventional este osul penian. Blana, bine preparata, este un trofeu incomparabil mai decorativ decat craniul.
4.Mistretul ( Sus scrofa attila T. )
Mistretul este unul dintre cele mai raspandite mamifere salbatice de pe teritoriul Romaniei. Mistretul este un animal de talie mare, cu greutatea corporala cuprinsa intre 100-250 kg la vieri si intre 50-175 kg la scroafe.
Mistretul nu poate fi confundat cu nici un alt animal salbatic din Romania. Culoarea adultilor este in general neagra sau sura; unele exemplare sunt cafenii sau usor roscate, dar acest fapt se datoreaza, cel mai adesea compozitiei solului in care se tavalesc.
Auzul mistretului este destul de slab in comparatie cu alte mamifere salbatice. Mirosul in schimb, este cel mai bine dezvoltat simt al mistretului, ajutandu-l atat la recunoasterea celorlalti mistreti cat si a pericolelor.
Conform evaluarilor, Romania detine un numar de circa 62.000 de exemplare de mistreti. Mistretul este omnivor, consuma cu mare placere ghinda si jirul, sau in lipsa acestora, consuma plante agricole cauzand pagube insemnate. Hrana de origine animala consta in rozatoare, soareci, insecte, pui de alte animale care nu se pot apara, etc.
Dusmanii lui naturali, cei mai importanti sunt ursii, lupii si rasii. Lupii ii ucid mai cu sema iarna, cand sunt mai vulnerabili si se misca greu prin zapada.
Trofeul conventional al mistretului il constituie coltii din ambele maxilare (coltii arma si ascutitorii), iar trofeele neconventionale sunt coltii scroafei, blana – preparata covor ori smocul de par din coama ce se poarta la palarie.
5.Ursul brun ( Ursus arctos L. )
In Romania, efectivele speciei se ridica la circa 7000 de exemplare. Ursul este un animal omnivor, dar ocazional, cand situatia ii permite se hraneste si cu animale, domestice sau salbatice de la cele mai mici pana la cele mai mari.
Cum este si normal, greutatea corporala variaza dupa anotimp, cea mai mare fiind toamna, inainte de a intra in barlog, cand ursul isi aduna rezerve de grasime pentru perioada rece de inactivitate de peste iarna; cea mai mica greutate corporala o are primavara, la iesirea din barlog si inainte de inceperea vegetatiei. Este un animal fidel locului sau obisnuit de trai. Ursul nu este foarte sociabil, ducand o viata singuratica, cu exceptia femelei cu pui.
Ursoaica nu se impercheaza atata timp cat are pui. Ritmul de crestere a puilor este mare: la un an ating 50 kg, iar la 2 ani cca 100 kg.
Un obicei cunoscut al ursului este retragerea in barlog pe perioada iernii. Barlogul consta intr-o adancitura in stanca sau in pamant. Acesta paraseste barlogul in martie-aprilie, in functie de mersul vremii.
Trofeul il constituie craniul si blana. Actualmente, la expozitii ca drept trofeu, se accepta numai craniul, dat fiind ca acesta are dimensiuni fixe, oglindeste mai fidel marimea animalului, pe cand blana poate fi intinsa sau se poate contracta cu ocazia prepararii. Punctajul necesar trofeelor – cranii pentru medaliere este urmatorul:
- Medalia de aur : peste 55 puncte CIC; Medalia de argint: 53,00 – 54,99 puncte CIC;
- Medalia de bronz: 51,00 – 52,99 puncte CIC
Recordul national la craniul de urs este de 69,47 pucte C.I.C. si provine din terenul de vanatoare Colibita, judetul Bistrita Nasaud, fiind recoltat in anul 1994.
Blana de urs este deasa, cu doua randuri de par. Culoarea blanii variaza de la brun la cafeniu, la roscat sau chiar negru. Lungimea parului variaza dupa anotimp. O blana de urs este cu atat mai valoroasa cu cat este mai lunga, mai lata si are parul mai lung, mai des, mai lucios si mai uniform repartizat pe toata suprafata acesteia.
Navigare